Despre Manabu-dojo

CINE?
Manabu-dojo desemnează un grup de oameni care practică aikido în câteva săli din municipiul Bucureşti. Instructorul principal Florin Popescu deţine o diplomă de 6-dan primită de la Fundaţia de Interes Public Aikikai, din Tokyo (numită impropriu şi Hombu-dojo), fiind primul român care a ajuns la acest nivel. Diploma cea mai recentă a fost obţinută în 2013 prin recomandarea maestrului Norio Ikeda.

CE?
Practicăm aikido conform regulilor Fundației Aikikai, după sistemul didactic al Clubului Wakikai din Toyonaka, prefectura Osaka, Japonia.

DE CE?
Pentru a ne îmbunătăți și menține sănătatea, mobilitatea și forța. Pentru a ne aminti și învăța în continuare cum ne conducem corpul folosindu-ne mintea. Pentru a găsi energia necesară de a ne purta corect indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

CUM?
Vă puteți alătura grupului nostru dacă aveţi peste 14 ani, indiferent de pregătirea fizică sau de experiența în arte marțiale sau orice alte sporturi. Veți avea posibilitatea să lucrați direct cu colegi avansați, într-un mediu curat, calm și politicos. Detalii despre reguli puteți afla mai jos pe această pagină.

CÂND?
Antrenamentele au loc de două ori pe săptămână, marțea și vinerea de la ora 18 la 19:30 într-o sală aflată în apropierea stației de metrou Tineretului. Pentru detalii sunteți rugați să ne contactați pe pagina de Facebook sau la adresa de email manabu.aikido (a)outlook .com.

Activitatea clubului Manabu-dojo este împărţită în câteva perioade:

1994.04 - 1996.03. In această prima perioadă instructorul avea numai gradul de 1-dan, astfel că, după chiar mai puţin de doi ani, a constatat că unii dintre oamenii care veneau la sală nu prea mai aveau ce învăţa de la el. Astfel s-a folosit de o oportunitate de a cerceta limba japoneză pentru a pleca în Japonia şi a învăţa mai mult.

1996.04 - 1999 toamna. Antrenamentele au continuat, fiind ţinute în devălmăşie de membrii clubului, sub conducerea a doi instructori. Din nefericire, cei doi instructori nu au avut posibilitatea de a le fi recunoscut nivelul în nici un fel şi nici posibilitatea de a participa la antrenamente susţinute de instructori sau maeştri mai importanţi, astfel încât după o vreme au fost nevoiţi să abandoneze antrenamentele şi să întrerupă activitatea grupului. In prezent unul dintre instructori continuă să se antreneze în Germania, iar celălalt studiază iaido în Bucureşti.

2007.04 - prezent. In prezent, instructorul are un grad mai înalt decât pe vremuri, este însă mai bătrân şi mai sucit, astfel încât destul de puţină lume doreşte să se antreneze împreună cu el. Insă cei care vin să se antreneze sunt în schimb cu toţii foarte silitori.

Ce s-a întâmplat cu instructorul între 1996 şi 2007

Ajuns în Japonia în 1996, instructorul a continuat să se antreneze sub supravegherea maestrului Norio Ikeda din Toyonaka, pref. Osaka, astfel că la sfârşitul lui 2002 a obţinut prin examen gradul de al patrulea dan. Curând după aceasta, în iulie 2003 a obţinut gradul de doctor în filologie de la Universitatea din Kyoto, iar după încă o vreme a reuşit să se angajeze ca lector de limba japoneză la Universitatea din Kyoto. După o vreme însă s-a reangajat într-o întreprindere producătoare de părţi de autoturisme.

La inceputul lui 2007 instructorul a primit de la acelaşi maestru Norio Ikeda gradul de al cincilea dan, iar la scurtă vreme după aceasta a plecat înapoi în România, unde aproape imediat a reluat antrenamentele în clubul pe care îl părăsise.

Aproximativ şase ani mai târziu, în ianuarie 2013, instructorul Florin Popescu a primit, tot prin recomandarea maestrul Norio Ikeda, cel de-al şaselea dan.

Activităţile Manabu-dojo sunt centrate pe antrenamente într-un număr de săli din Bucureşti. Una dintre ele este sediul Centrului de Arte Marţiale şi Studii Asociate de pe lângă Universitatea din Bucureşti. O a doua este sala multifuncţională a organizaţiei SOS-Satele Copiilor, aflată pe Calea Floreasca, în apropiere de staţia de metrou Aurel Vlaicu.

Despre fostul dojo C.A.S.A. (Centrul de Arte Marţiale şi Studii Asociate)

CASA a fost până de curând un centru de studiu al artelor marţiale în cadrul Universităţii din Bucureşti, coordonat de Lector Dr. Ghiocel Bota, care a furnizat permanent spaţiul şi condiţiile necesare desfăşurării antrenamentelor clubului nostru Manabu-dojo.

Obiectivul activităţii CASA era adâncirea înţelegerii artelor marţiale orientale prin practică propriu-zisă. lntr-un viitor apropiat se aşteaptă ca acest centru să înceapă şi proiecte ştiinţifice referitoare la studiul aspectelor culturale, educative şi psihologice ale artelor marţiale. Din nefericire CASA a fost desfiinţat în mod abrupt odată cu concedierea la fel de abruptă a coordonatorului lui.

La data de 19 octombrie 2022, singurul sediu de activitate este Sala de arte marţiale din complexul din str.Cuza Vodă nr. 147, aflată între staţiile de metrou Tineretului (M2) şi Timpuri Noi (M1).

CELOR INTERESAŢI SĂ PARTICIPE LA ANTRENAMENTE

Aşteptăm cu bucurie pe oricine este interesat să participe la antrenamente, cu câteva condiţii:

NUMELE TEHNICILOR CELOR MAI IMPORTANTE

Notă: Definiţiile de mai jos nu au intenţia de a epuiza tehnicile, fiind trecute aici în scopul de a crea un glosar de termeni corecţi pentru cei care se antrenează.

TERMENI UTILI

DESPRE AIKIDO IN ROMÂNIA

In România există foarte multe locuri în care oamenii se antrenează în dorinţa de a face Aikido, între acestea prezentul Manabu-dojo nefiind remarcabil nici ca istoric şi nici ca număr de membri.

Nu aş avea nici o şansă aşadar să încerc să menţionez aici pe toţi maeştrii, profesorii, instructorii de aikido. Sub această rezervă, puteţi găsi mai jos un număr minim de link-uri către saiturile oamenilor celor mai importanți pentru noi care practică aikido (în măsura în care le cunosc).

和氣會	Dojo-ul maestrului meu, dl. Norio Ikeda
AIKIKAI	Fundaţia AIKIKAI
Aikido OUFS	Club de studenţi din care fac parte, aflat sub îndrumarea maestrului Norio Ikeda.
OSAKA-AIKIJUKU	Club de aikido condus de maestrul Hiroshi Suma.
SERBAN DERLOGEA	Pagina primului meu maestru de arte marţiale, dl. Şerban Derlogea
Tenchi Dojo	Pagina de internet a dojo-ului condus de prietenul meu Sorin Despa
	Organizaţie de aikido condusă de prietenul meu Ştefan Serafim

ORDINE SI ATENTIONARI (ale instructorului)

Elemente de încălzire-aiki şi instrucţiuni

Cum se citesc cuvintele japoneze transcrise în caractere latine

In principiu cuvintele japoneze scrise în alfabet latin se citesc aşa cum suntem obişnuiţi să le citim în româneşte. Excepţiile sunt cele de mai jos:

DESPRE AIKIDO

Aikido este o artă marţială fondată de către Morihei Ueshiba in primele decenii ale secolului 20, prin punerea laolaltă a mai multor arte marţiale clasice japoneze şi sublimarea lor într-o nouă cale de călire a minţii şi a trupului.

  Aikido este o artă marţială care îşi propune scopuri de neatins, care se regăsesc în conceptul de "desăvârşire umană". În principiu ne dezvoltăm nişte forţe interne prin practica serioasă şi neîntreruptă a unor procedee cu forme specifice, încercând permanent să nu ne opunem mişcărilor partenerilor noştri cu forţa fizică ordinară.

  Principalele puncte în care Aikido difera de alte arte marţiale:
- în alte arte martiale (precum şi in toate sporturile), scopul antrenamentului este de a învinge în competiţii, iar măsura măiestriei e dată de numărul si calitatea victoriilor repurtate în competiţii. In aikido nu există competiţii;practicanţii au nevoie să se lupte numai cu propriile lor limite, care pot fi de orice fel, de la o statură mică sau o constituţie slabă până la înfumurare sau frica de înălţime.
- in Judo, Karate si alte arte marţiale, luptătorul se concentrează pe maximum câteva puncte de pe corpul partenerului: locurile unde urmeaza sa lovească sau locurile pe care trebuie să le apuce pentru o aruncare. In aikido, practicantul încearcă să cuprindă cu privirea întreg corpul partenerului.
- in celelalte arte marţiale, învăţarea unei tehnici presupune în primul rând învăţarea mişcărilor efectuate cu partea superioară a corpului: mâini, braţe. In aikido, practicantul se concentrează pe folosirea picioarelor in deplasări.

Pentru cei care au cunoştinţe avansate de karate, sau cel putin au văzut o mulţime de filme cu bătaie, procedeele de aikido seamănă foarte mult cu proiectările făcute împotriva unor lovituri sau apucări, pe care avem ocazia să le vedem cel mai deseori executate de un luptător împotriva unui partener mult mai slab pregătit.

Bineînţeles că nu este uşor sa ajungi de la început să poti proiecta într-un asemenea fel un partener antrenat să dea lovituri, însă noi în aikido acest tip de tehnici le exersăm. De la un anumit nivel în sus,mişcările celui ce proiecteaza (tori) se armonizează atât de bine cu cele ale atacatorului (uke), încât privitorul poate rămâne cu impresia că uke anume se lasă condus în tehnică. Si cum pe de altă parte există întotdeauna posibilitatea ca uke să se lase în mod conştient condus de un practicant care în realitate nu l-ar putea proiecgy, pentru privitorii din afară este foarte greu să deosebeasca o tehnică de maestru de cea a unui practicant obişnuit, însă cu un uke foarte docil.

  Neexistând competiţii, rămân doar doua moduri de a face sau arăta aikido: unul este antrenamentul, cel de al doilea demonstraţia. Cei interesaţi câtuşi de putin de aikido sunt invitaţi în primul rând să vizioneze unul dintre site-urile de mai jos.

PERSONALITATI SI CONCEPTE IMPORTANTE

DESPRE AIKIDO IN JAPONIA

In cursul lungii sale cariere de maestru de arte marţiale, Fondatorul Morihei Ueshiba a avut câteva sute de discipoli direcţi, dintre care mulţi erau deja maeştri în alte arte marţiale. Mulţi dintre discipolii direcţi au primit grade de măiestrie (peste 5 dan), iar între ei există câţiva mari maeştri care afirmă că Fondatorul i-a investit în mod expres cu poziţii de păstrători ai stilului. Unii spun că în ultimii săi ani de viaţă Fondatorul a ezitat între a lăsa conducerea unuia dintre ucenicii săi sau descendentului direct. Poate tocmai din cauză că nu a putut alege între atâţia ucenici directi de valoare, Fondatorul a hotărât să încredinţeze această poziţie-- cea de dooshu- stăpânul căii-- fiului său, dl. Kisshomaru Ueshiba. In prezent nepotul fondatorului, dl. Moriteru Ueshiba este în această poziţie, iar fiul său cel mai mare, dl. Mitsuteru, a început acum câţiva ani să se antreneze în vederea moştenirii poziţiei când îi va veni rândul.

Toţi marii maeştri din aikido ucenici direcţi vorbesc despre influenţa imensă a Fondatorului în formarea lor, unii dintre ei nuanţându-şi spusele pentru a-şi afirma astfel aspiraţiile la privilegii de prim-ucenic şi Mare maestru. Cu toate acestea, o persoană lăsată explicit într-o poziţie esenţială a fost cu siguranţă maestrul Morihiro Saito, care a avut in grija dojoul din Iwama şi lăcaşul aikido-shintoist Aiki-jinja, care a părăsit anul trecut lumea aceasta.

Centrul activităţii Fundaţiei Aikikai a fost şi este Cartierul General din Tokyo(Hombu-dojo): inevitabil, maeştrii care activează aici au cea mai largă arie de activitate in Japonia şi sunt bine-cunoscuti şi în străinătate. Ei sunt practic păstrătorii stilului: ei apar în cărti, ei sunt delegaţi oficial în străinătate, ei au ore în fiecare săptămână în dojoul care este centrul lumii Aikidoului.

Totuşi e bine să nu uităm că există încă un număr destul de mare de foşti ucenici direcţi ai Fondatorului, care au săli (de cele mai multe ori mici si cu aflux limitat de practicanţi) prin colţurile Japoniei. Aproximativ zece se află în prefectura Wakayama, locul de baştină al Fondatorului (printre ei se află unul dintre cei mai tineri discipoli direcţi, maestrul Kenji Kumagai, care are doar un pic peste 65 de ani), alţi câţiva în împrejurimile Osakăi (printre care maestrul Tadashi Abe, 88 de ani, 10 dan), iar câţiva se află chiar in Tokyo, dar din felurite motive nu predau la Hombu.

DESPRE ACTUALELE TENDINTE

Un fapt de care se vorbeşte foarte puţin în cadrul Fundaţiei Aikikai este segregarea Aikidoului. Câtă vreme a fost în viaţă Fondatorul, superioritatea sa ca luptător era covârşitoare, astfel încât nici unul dintre elevii săi nu a incercat vreodată să deschidă o nouă scoală în perioada respectivă. Se pare ca Fondatorul a cumpanit mult între a încredinţa moştenirea Aikidoului fiului său sau unuia dintre ucenicii săi direcţi, însă este un fapt că până la urmă fiul său Kisshomaru Ueshiba a fost declarat Doshu (Stăpânul Căii).
Sub Kisshomaru Doshu, Aikido a suferit câteva schimbări esenţiale, dintre care cea mai importantă este că a fost făcut accesibil oricărui cetăţean decent. Punctele importante, precum începerea unei demonstraţii accesibile publicului larg (Marea Demonstratie de Aikido, organizata anual la Tokyo in mai), trimiterea de maestri in strainatate, inregistrarea Fundatiei Aikikai in cadrul Ministerului Invatamantului si Culturii din Japonia, reconstruirea Tokyo Hombu si altele sunt deja arhicunoscute si accesibile in analele Fundatiei.
Exista un număr de maeştri care susţin că schimbările de sub cea de-a doua generaţie de Doshu nu au fost numai în bine. Se pare ca la inceputul anilor saptezeci, un numar de discipoli direcţi care formau nucleul stilului, au intrat in conflict cu Doshu. Doi sau trei maestri cu viziuni fundamental diferite (precum Maestrul Koichi Tohei, Maestrul Gouzou Shioda sau Maestrul Tomiki) s-au despărţit de Hombu si au incetat a-l mai recunoaste ca superior pe Doshu, unora dintre ei fiindu-le in schimb interzis de amai folosi denumirea de "aikido". Alti câţiva au continuat să activeze fie în provincie (maestrul Kobayashi Hirokazu, maestrul Abe, maestrul Sunadomari, etc.), fie in Statele Unite (maestrul Chiba, maestrul Saotome, etc.), continuand a-l recunoaste formal pe Doshu, însă practic fondându-şi scoli pe baza unor persoane juridice diferite şi apelând la Hombu-dojo mai ales pentru echivalarea gradelor acordate.

Ca o paranteză, segregarea stilului in generatiile urmatoare fondatorului e un proces ubicuu in disciplinele japoneze, pornind de la arte martiale si ajungand la ceremonia ceaiului, teatrul Noh sau ikebana. Celor care practica insa aikido le este destul de greu sa accepte aceasta, mai ales cata vreme singur Fondatorul e recunoscut ca stapanind PERFECT aikidoul. In orice caz, in cei cinci ani scursi de la preluarea conducerii aikidoului de catre nepotul Fondatorului, se poate vedea destul de clar un proces in directia opusa, a ralierii factiunilor la centru, in care proces inmuierea regulamentelor de alipire la Hombu a fost foarte importanta.
Mai importanta insa decat aceasta a fost personalitatea ingaduitoare si carismatica a prezentului Doshu. Deja o parte din scolile deschise de catre ucenicii directi cu sau fara acceptul celui de-al doilea Doshu sunt ramase fara capatai în urma dispariţiei respectivilor deschizatori. De exemplu, in cadrul scolii "Buikukai", fondate de către maestrul Kobayashi Hirokazu in Osaka, tendinta de obtinere a independentei de catre elevii acestuia a aparut deja din anii 1990 si probabil ca ar fi continuat spre scindare dupa moartea acestuia in 1999, însă datorită politicii de reacceptare promovată de către prezentul Doshu, o parte dintre maestrii respectivi (printre care maestrul Shimamoto, maestrul meu dl. Norio Ikeda şi altii) au preferat realipirea la Hombu ca filiale regionale insistenţei faţă de "Buiku-kai".
In prezent nu se observă încă nici o tendinţă de realipire la Hombu dinspre scolile ale caror maestri s-au despartit de Hombu în anii '70, dar poate peste alti cativa ani vom vedea si asa ceva... Printre factorii determinanţi ai segregarii a fost nerecunoasterea reciproca a nivelurilor de maiestrie ale ucenicilor directi si mai apoi a elevilor acestora. Una dintre consecintele realipirii este ca la Hombu toti posesorii de grade din cadrul scolilor realipite sunt acum recunoscuti in gradele pe care le au, iar noile grade vor fi automat recunoscute cata vreme indeplinesc conditiile formale, insa continutul antrenamentelor, principiile si formele procedeelor continuă sa fie diferite de cele de la Tokyo Hombu.

DESPRE CURSUL UNUI ANTRENAMENT DE AIKIDO IN DOJO-UL "WAKIKAI"

In cursul sederii mele in Japonia, pana acum am participat la antrenamente tinute in aproximativ 30 de dojo-uri. Nu este mult comparativ cu alti străini, insa in ce ma priveste cred ca motivul pentru care nu am căutat mai multe dojouri e că dojo-ul in care activez m-a satisfăcut îndeajuns.
Antrenamentul in dojoul "Wakikai" dureaza trei ore, impartit fiind intr-o ora si jumatate pentru copii si incepatori si o ora si jumatate pentru avansati. Bineinteles ca instructorii sunt prezenti de la inceput pana la sfarsit.
Iau ca exemplu antrenamentul de duminica de la noua dimineata. Maestrul,instructorii şi discipolii mai zeloşi vin cu vreo 20 de minute inainte si fac curatenie in sală.
La inceputul antrenamentului se fac saluturile, maestrul declară începerea antrenamentului, după care unul dintre elevi-- numit in prealabil--, începe ritualul de purificare urmat de gimnastica aiki, care împreună ţin cam douazeci de minute. Dupa gimnastica urmeaza un pic de exercitii pentru muşchi, apoi căderi. Maestrul conduce practic tot timpul, mai ales din cauza că elevii puşi să conducă încălzirea nu cunosc intotdeauna perfect conţinutul si instructiunile purificarii si gimnasticii. Dupa caderi, incepe antrenamentul pe tehnici, care continua pana la sfarşit: maestrul explica o tehnica pe care apoi elevii o exerseaza timp de 15-20 de minute, uneori si o ora insa (de exemplu se intampla uneori sa se exerseze numai suwari-waza ikkyo un antrenament intreg). Ultimele minute ale antrenamentului pentru copii si incepatori sunt pentru kakari-geiko, care le place foarte mult copiilor. Unul dintre practicanti se misca din seiza si toti practicanţii vin in sir, iar el trebuie sa îi arunce cu kokyu-nage. Fiecăruia îi vine o dată randul, iar la sfârşit ne arunca pe toti maestrul câte o data.
Se fac saluturile, iar copiii pleacă acasă, nu înainte de a face curăţenie.
Dupa o scurta pauza incepe antrenamentul avansatilor, unde nu se mai face gimnastica; instructorii au facut o data deja, ceilalti avansati o fac pe marginea saltelei in ultimele minute ale antrenamentului de copii. Tehnicile pentru avansaţi sunt ceva mai grele şi mai ales sunt făcute fără menajamente sau pauze (copiii se mai plâng din când in când, avansaţii nu sunt presupuşi să facă aşa ceva).
La sfârşitul antrenamentului se face iarăşi curăţenie.

CATEVA MOMENTE DIN CARIERA MEA DE AIKIDOKA

道場周辺の地図

まなぶ道場

まなぶ道場は、ブカレスト市の複数の道場で合気道を稽古する人たちからなる公益財団法人合気会に登録した道場です。指導員はポペスク・フロリン（漢字名は冨朗凛）と言い、師匠の池田憲夫師範のご推薦によって、公益財団法人合気会より６段に列せられています。現在、日本国大阪府豊中市に存在する和氣會に従属しており、間接的に公益財団法人合気会に属しています。

まなぶ道場の主な活動は、合気道を一所懸命に稽古することです。そのほかに、演武会の開催、演武会への参加、地方で日本語・日本文化の講座を実施することもあります。

毎年数回、合気会本部道場の師範による講習会が行われるときは、ルーマニア側の開催者から許可を求めて参加するようにしています。

主な稽古場は、以下のとおりです。

ブカレスト大学付属武道関連研究センター（CASA)の道場　はミハイル・コガルニチャーヌ大通り34-36号、学生寮A棟2階（ブカレスト大学法学部と国立オペラ座の間）

財団法人「SOS子供の村」フロレアスカ通り165号幼稚園の多目的ホール

上記の各道場は基本的に合氣道専用でそれぞれにおいて数人の指導員を中心にしたいくつかのクラブがあります。

本道場は合気道の稽古をする目的の団体として活動しています。

稽古に参加したい方へ

合氣道の稽古を厳しく楽しくしたい方なら誰でも歓迎です。入部の際、いくつかの条件があります。

1. 稽古に参加していただく前に、それぞれの進入部員に、秩序、清潔さ、出席率などに関する、最低限の規律を守る誓約兼入部届けを提出していただきます。

2. 最初の数回は、長袖のTシャツと、金属のアクセサリーのない長ズボンで十分です。

3. 稽古は、安定した技術・知識の進歩を考慮して形成された内容になっています。できないことを恐れることはありませんが、稽古の間は、常に周りに注意し、稽古に集中する必要があります。

まなぶ道場の稽古時間

各道場の稽古日程

道場が2箇所にあります。毎週火曜日と木曜日に初心者にも対応できます。

Calendarul antrenamentelor

De la începutul pandemiei, antrenamentele se ţin marțea și vinerea în sala colegei noastre Ioana, aflată în apropierea stației de metrou Tineretului.

Training schedule

At present, trainings are held in the dojo held by our colleague Ioana, situated close to Tineretului subway station,on Tuesday and Friday every week.

Evenimente şi imagini

26 septembrie 2009年 Examen

27 iunie 2009. Examen

14 Martie 2009. Examen